Cântec pentru tine

Ziua te privesc, ca pe-o lumină,
Noaptea îmi eşti gândul ispitit,
Iar privirea-mi e, tăcut, străină
Ca un minutar de ceas strivit.

Clipei te robesc, ca pe o floare,
Infinitul tu îmi eşti în pas,
Doar privirea cerului mă doare
Ca o întâmplare fără glas.

Şoapta ţi-o strivesc spre nemurire,
Vorba ta e piatră de hotar,
Ştiu că şi tăcerea-ţi e iubire
Măsluită de un gând hoinar.

Printr-un rând ce naşte gânduri
Îmi scriu soarta printre rânduri
Dar mereu eşti tu, scânteie
Şi te cânt iubind, femeie!

Esenţial, contradictoriu

Intâmplării prin dorinţe, Liei

Te du din calea mea ispită,
Nu pot dorinţei să-i ţin piept,
Mi-ai fost şi mi te vrei iubită,
N-am cum trecutul să-l îndrept.
Te-arunci în cale-mi fără ştire
Apoi eşti înger sufletesc,
În vis mi-apari din amintire...
Şi te urăsc şi te iubesc.

Mereu te-aştept cînd eşti plecată
Şi te gonesc cînd ştiu că vii,
Te-aş vrea o dată, şi-ncă-o dată,
Chiar şi cînd vreau să întârzii.
Te-ameninţ, însă se-nţelege,
Mereu la tine mă gîndesc
Chemarea ta îmi este lege,
Şi te urăsc cînd te iubesc.

Mi-e greu să te privesc în faţă
Cu ochii vorbelor te-alung,
Greşeala m-ar costa o viaţă,
Şi, regretînd, mi-e drumul lung.
În tot pustiul ce m-apasă
Doar chipul tău îl mai găsesc,
Îmi e-ndeajuns, spun că nu-mi pasă,
Te şi urăsc, te şi iubesc.

Te vreau mereu pe altădată,
Deşi mi te doresc oricînd,
Şi-mi eşti ispita minunată,
Mereu în faptă şi în gînd.
Te du din calea mea ispită
De n-ai să pleci, întineresc...
Trăirea-mi e neliniştită...
Şi te urăsc, dar te iubesc.